Din respect pentru Lege I

Pentru că sunt un cetăţean onest care doreşte să respecte Constituţia şi toate legile ţării, am fost nevoit, în decursul timpului, să tot studiez legi. Nu din mare pasiune ci pentru că am întâlnit diverse situaţii în care a trebuit să fac referire la articole din diverse legi dar am avut surpriza să descopăr că există prevederi contradictorii în alte legi. Chiar mă întrebam, la un moment dat, dacă nu cumva suntem cu toţii cel putin contravenienţi, dacă nu chiar infractori şi asta fără să ştim. Cineva îmi spunea că necunoaşterea legii nu te exonerează de răspundere, ceea ce înseamnă că, chiar dacă greşesc în necunoştinţă de cauză, sunt infractor. Ca şi cum fiecare cetăţean al României ar trebui să studieze în permanenţă legile scoase pe bandă, şi uneori chiar la pachet, de către un parlament care încalcă în mod repetat nu numai normele legale ci şi pe cele de bun simţ.

Prin urmare, am pornit la studiul temeinic al Constituţiei.

Articolul 1 este o capodoperă, dar nu ne prezintă definiţia unui stat de drept. Deducem doar că este un stat în care VALORILE SUPREME sunt: DEMNITATEA omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic. Aşezarea demnităţii umane pe primul loc în ierarhia valorilor unui stat de drept este corectă, dar, din păcate, este călcat în picioare sistematic în democraţia originală postdecembristă, deşi Constituţia României prevede foarte clar şi explicit: “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Aş întreba oamenii politici care s-au perindat prin parlament, guvern, preşedinţie, etc, în ultimii 24 de ani: CUM au respectat ei acest articol din Constituţia României? Şi ce au făcut cu viaţa noastră?

I-aş mai întreba: Cine le-a dat lor dreptul de a vinde oamenii, ca pe sclavi, către transnaţionalele şi multinaţionalele care au cumpărat pe doi lei obiectivele economice ale României? Şi i-as întreba dacă acele contracte de aşa-zisă privatizare a obiectivelor economice către “investitori strategici” conţineau şi clauze de modernizare, re-tehnologizare şi rentabilizare a acelor obiective sau conţineau doar o penibilă negociere de preţ şi comisioane?! I-aş întreba dacă nu cumva ar fi trebuit ca acel contract să conţină şi clauze referitoare la integritatea obiectivelor, pentru că multe din ele au fost rase de pe faţa pământului, vândute ca fier vechi, iar betoanele au fost concasate şi vândute către firme de construcţii ca pietriş de concasare. I-aş întreba şi dacă în acele contracte au introdus clauze referitoare la păstrarea numărului de angajaţi pentru un număr de ani, aşa cum îi stă bine unui stat preocupat de soarta cetăţenilor săi.

I-aş întreba şi:

-Ce înseamnă INVESTITOR STRATEGIC?
-Care o fi strategia?!

Am ajuns la concluzia că strategia acestora este:

CUMPĂR PE DOI LEI OBIECTIVE RENTABILE, CARE ÎMI FAC CONCURENŢĂ PE PIAŢA INTERNAŢIONALĂ, LE FUR PIAŢA IAR PE ELE LE VÂND CA FIER VECHI ŞI ÎMI RECUPEREZ INVESTIŢIA CU PRISOSINŢĂ.